Astăzi marcăm Solstițiul de vară, cea mai caldă zi din iunie și cea mai lungă din an, dar și momentul în care începe vara din punct de vedere astronomic. Este o zi plină de semnificații culturale și tradiții, având o importanță deosebită în diverse culturi din întreaga lume. Solstițiul de vară din acest an este cel mai timpuriu din ultimii 228 de ani, ultima oară când a avut loc atât de devreme fiind în 1796.
Solstițiul de vară a avut loc anul acesta joi, la ora 23:51, ziua de 20 iunie fiind cea mai lungă din an și marcând începutul verii astronomice. Durata zilei va a fost de 15 ore și 32 de minute, în timp ce noaptea a fost de doar 8 ore și 28 de minute.
Evenimentul astronomic marchează începutul verii astronomice, fiind cea mai lungă zi a anului și cea mai scurtă noapte. În emisfera sudică, solstițiul are loc în jurul datei de 21 decembrie, marcând începutul iernii.
Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, se prelungește toată noaptea, oferind frumoasele „nopți albe”.
Solstițiul reprezintă momentele din an când Soarele se află la cea mai mare sau cea mai mică înălțime față de ecuator. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului, generând inegalitatea zilelor și a nopților și succesiunea anotimpurilor.
Tradiții și Superstiții Legate de Solstițiul de Vară
Tradițiile și superstițiile privind solstițiul de vară au rădăcini străvechi. Este considerată o zi a absolutului, sub semnul focului, simbolul soarelui. În România, solstițiul este celebrat prin focurile de Sânziene, aprinse pe locuri înalte. Oamenii, încinși cu brâuri de pelin, se rotesc în jurul focului și aruncă brâurile în foc pentru a arde toate posibilele necazuri.
Din cele mai vechi timpuri, solstițiul de vară a fost prilej de bucurie și sărbătoare, legat de strângerea recoltei. Inițial, sărbătoarea coincidea cu data solstițiului, dar ulterior a fost mutată pe 24 iunie, ziua Sfântului Ioan Botezătorul, datorită influenței bisericii.
În timp, Noaptea de Sânziene a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional, variind în funcție de regiune. Pentru țărani, această zi este importantă pentru prognoza vremii. Se crede că, dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul sau după, este de rău augur, anunțând ploi continue pentru următoarele 40 de zile, ceea ce ar afecta grav recolta de grâu, alune de pădure și salată, potrivit etnologului Ion Ghinoiu în volumul „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000).
