În lunea de după Săptămâna Luminată, o zi cunoscută drept „Paștele Blajinilor” sau „Paștele Morților”, comunitățile din Europa de Sud-Est marchează o sărbătoare dedicată pomenirii celor decedați. Această tradiție, încă vie în multe zone rurale din România, aduce cu sine un set de credințe și obiceiuri specifice, de la slujbe religioase la interdicții casnice.
În această zi, preoții sunt adesea chemați să oficieze slujbe speciale pentru sufletele celor răposați, într-o încercare de a le aduce pace și fericire în lumea veșniciei. Cu toate că nu există un tipic liturgic specific pentru aceste slujbe, ele sunt improvizații emoționante care își propun să aducă alinare familiilor îndoliate.
Potrivit tradiției, spiritele blajinilor sunt considerate a intra în biserică în timpul Sfintei Liturghii, iar oamenii sunt sfătuiți să nu vorbească de rău despre cei decedați, chiar dacă au avut neînțelegeri cu aceștia. Se spune că aceasta ar putea atrage necazuri în casele lor.
De asemenea, în această zi, există interdicții casnice stricte. Nu este recomandat să se coacă sau să se spele haine, nici să se bată covoare, deoarece zgomotul creat ar putea speria blajinii care se întorc în această zi pentru a se ruga și a ține post pentru cei vii.
În unele zone rurale din România, se mai crede că blajinii pot cauza pagube, cum ar fi incendii în grajduri sau moartea animalelor din câmp, dacă nu li se acordă respectul cuvenit în această zi specială.
Tradițiile populare variază de la regiune la regiune, însă un element comun este pomenirea celor decedați prin dăruirea de ouă roșii, pască și cozonac la cimitire, alături de flori pentru a decora mormintele și a aduce un omagiu celor plecați.
